Cred că momentul purității absolute e incontestabil reprezentat de anii copilăriei: de momentele în care, atunci când nu dorești o conversație cu cineva poți pur și simplu să te ascunzi după draperii, și scăpa basma curată pe motiv „că-i rușinos copilul” și nimeni nu analizează în adâncime un lucru atât de banal. Apoi crești. Odată cu această curgere nebună a timpului ți se spune că „societatea te vrea manierat, vorbăreț, nu ignorant”. Vechiul „rușinos” devine acum „arogant”, căci un adult trebuie să înțeleagă gravitatea situației dacă ajunge să considere firească ascunderea clasică după draperie.
Apare sentimentul asumării, pe care nu l-ai cunoscut până atunci într-o manieră atât de brutală. Îți asumi tot ce faci, treci prin filtrul gândirii orice acțiune nesăbuită care ar putea schimba dramatic modul în care te percep cei din jur.
Recunosc că aroganța mă caracterizează în măsura în care evit conversațiile scurte și neînsemnate cu oameni care nu-mi stârnesc nicio urmă de interes. Și tocmai din această cauză ajung să am o repulsie față de oameni, căci țin foarte mult la timpul pe care-l petrec cu mine și mi-e confortabil; oare nu e mai bine uneori să alegi singurătatea decât o companie care nu-ți aduce niciun beneficiu, nu-ți gâdilă puțin funcția cognitivă, ba mai mult, te aduce într-o stare de enervare profundă?
Clișeic sau nu, e foarte sănătos să nu-ți pese de părerea tuturor, în special a celor cu care oricum nu rezonăm și firul lung al vieții noastre e puțin probabil să se încâlcească pe cărări nebănuite cu al lor.
Până la urmă, oamenii pe care merită să-i păstrăm aproape nu pun nici ei prea mult preț pe spusele altora, ci bineînțeles, au curajul să aibă propriul punct de vedere, neinfluențat de factori externi (bazați tot pe o subiectivitate dură și absurdă).
Recunosc că-mi place ideea aceasta de explorator al omenirii; să lăsăm în pace ceea ce nu ne caracterizează și să ne concentrăm viziunea spre a găsi răspunsuri, a experimenta. Lăsând la o parte o părere colectivă, ghidându-ne pașii după simțământul propriu, fiind doar un pic diferit: așa se nasc toate ideile mărețe…
A.B
Poeme despre nimic 